Pomenire pentru Brâncusi
  

 

Cincizeci de ani de la moartea lui Brâncusi.

 

Nu stiu prin ce miracol delegatia permanenta a Romaniei pe langa UNESCO mi-a gasit adresa si m-a onorat cu o invitatie la manifestarile consacrate acestui eveniment.

Spre marea mea rusine, uitasem complet de aceasta data dar nu si de Brancusi. Masa tacerii, Coloana infinitului, Poarta sarutului, toate le-am cunosut din, as zice, frageda adolescenta dar pe care le-am înteles cu mult, mult mai târziu. Cu mult mai târziu pentru ca ai putea întelege creatia, viata, omul Brâncusi ai nevoie de o cultura pe care nu o poti avea decât la o anumita etapa a vietii. Este ceva similar cu testele de perspicacitate, ca atunci când ai privi un desen care ascunde un alt desen; asta la copilarie. Mai târziu, desenul ce parea sa fie ascuns iese imediat la iveala!

 

Amplasat la limita arondismentelor 7 si 15, în inima cartierelor elegante ale Parisului, nu departe de Câmpul lui Marte si de Domul Invalizilor, Centrul UNESCO se întinde pe o oarece suprafata, deloc neglijabila.

Dupa amiaza, agreabila si calma ca o dupa amiaza de sfârsit de septembrie când de fapt nu suntem decât la începutul ei, m-a îndemnat la o mica hoinareala. Iesind la suprafata pamântului pe la statia de metrou "Duroc" (linia 10 pentru cei ce cunosc) ajung repejor la Place du Breteuil ornanmentata cu statuia lui Pasteur, ca sa ajung pana la urma pe avenue de Suffren la intrarea salii în care avea sa aiba loc manifestarea. Intru si eu dar nu înaite de a arunca o privire pe celalata parte a strazii, la fatada Agentiei Spatiale Europene alaturi de care, parca în contrast, fatada unui imobil de locuinte, ca o vila de la Govora.

  

Vedere spre Domul Invalizilor

Pasteur

în piata

de Breteuil

Vedere spre Turnul Eiffel.

Intrare în Centrul UNESCO

De cealalta parte

O vila de la Govora ?

Agentia Spatiala Europeana

 

Odata ajunsi în interior, atmosfera se schimba, fotografii cu lucrarile brâncusiene sunt expuse înca din holul mare al expozitiei iar discutiile se poarta în româneste, lucru ce încalzeste inima. Zabovind pe îndelete în fata fotografiilor, am timp sa reflectez nu numai la opera de arta in sine, de la ideea de pornire pâna la rezultat dar si la destinul acestui om de exceptie, gorjean de origine dar planetar de renume, plecat, creat si mort printre straini. Bucuresti, Paris, Munchen, New York, atâtea locuri pentru un singur destin. Pentru ca, oricât de renumit ai fi, daca esti strain, strain ramâi. Esti recuperat pentru ceea ce faci, pentru rezultatele care le dai dar nimic mai mult. Cel putin, în aceasta Europa occidentala o forma de rasism exista. Nu conditia materiala din emigratie conteaza ci conditia sociala a ta ca individ fata de tine însuti. Poate sunt eu mai susceptibil dar privind în jurul meu, marea majoritate a celor prezenti erau de origine româna, români ca si mine si nu dintre cei tineri! As fi înteles daca majoritatea ar fi fost tineri, curiosi sa cunosaca cine a fost si ce a facut Brâncusi dar nu, tot cei "d'un certain age" care stiam, macar câte ceva despre el, umpleam sala.

Pe o latura a salii, pe o mica estrada strajuita de tricolorul românesc si de steagul Ununii europeene, aveau sa ne vorbeasca, sa ne spuna tot ce am fi vrut sa stim despre Brâncusi ambasadorul al României pe lânga UNESCO dl. Nicolae MANOLESCU, doamna Teresa WAGNER coordonatoarea activitatilor culturale din UNESCO, reprezentanta personala a Directorului General D-l Koichiro MATSUURA, domnul Virgil NITULESCU, secretar general al Ministerului Culturii si Cultelor din Romania si domnul prof. univ. Dumitru PREDA, ministru-consilier, delegat permanent adjunct al Romaniei pe lânga UNESCO.

Expunerilor vorbitorilor li s-a raspuns cu o reala si neascunsa atentie, fiecare încercând parca sa retriasca unele detalii din parcursul artistului. Pentru ca, viata si creatia celebritatilor în general, a lui Brâncusi în mod special, poate fi plina mereu de detalii, descoperite si comentate de specialisti si cetrcetatori.

 

Sala mare

Brâncusi

Vizitatori

Curiozitate

Infinita miscara

Detaliu

În tacere

Schite si momente

Detalii

Coloana infinitului

Subiecte

Poarta sarutului

Întelepciunea pamântului

Masa Tacerii

Autoportrete

Sala pasilor pierduti

O frumoasa necunoscuta

Atenti cu totii

Întârziati

Dumitru Preda

Mereu atenti

Nicolae Manolescu

Virgil Nitulescu

Cu totii atenti

În prima linie

Pe de laturi

De voie

Teresa Wagner

La colt de strada

Domul pe înserate.

   

O mare parte din opera prezentata în fotografiile de azi, a fost gândit, cioplit si slefuit în atelierele din Paris, cel din impasse Ronsin si mai apoi cel din rue Montparnasse.

Dupa moartea sa, totul a fost reconstituit la "Centrul Pompidou". Si, bine de stiut, o mica piata, nu departe de gara Montparnasse-Bienvenue, în arondismentul 14 al Parisului, poarte numele lui Brâncusi, piata pe care am descoperit-o practic, din întâmplare. As mai putea adauga ca, la fel ca si George Enescu, Elvira Popescu, Tristan Tzara sau Eugen Ionescu si înca multi altii, Brâncusi îsi doarme somnul cel vesnic tot la Paris, în cimitirul Montparnasse.

  

Casa Brâncusi La intrare Atelier 1 Atelier 2 Detaliu Detaliu
Atelier 2

Princesse X;

Mlle. Pogany I

 Atelier 2 Totem Atelier 3 Cap de copil
Sculptura pentru orbi Atelier 4 Detaliu Pasarea în spatiu Un ibric atât de mic In fata casei lui Brâncusi.
Detaliu

Str. Montparnasse

 Mesaj pentru Maestru Loc de odihna În natura Sarutul
Sarutul Sarutul

Piata

C. Brâncusi

Piata

C. Brâncusi

 Masa tacerii.

Piata

C. Brâncusi

Plec, spre seara, de la Centrul UNESCO, cu un sentiment familiar, dar pe care nu l-am mai avut de mult, de a fi fost într-o vizita în familie, printre cei apropiati unde am discutat despre cineva, din cei apropiati, care nu mai era prezent.... Pentru ca, revenind la o idee de mai sus, când vietuiesti departe de meleagurile tale natale, tot ce e românesc, chiar si celebrii, morti sau vivanti înca, ai sentimentul ca fac parte din familie!

 

Multumesc pe aceasta cale domnului prof. univ.Dumitru Preda pentru informatiile comunicate!

 

Si ceva extrem de interesant: adevaratele nume ale lucrarilor sale!

Mesaj preluat de pe forumul Realitatea.net.

"Este o problema mai complicata cu Brancusi...
Am aflat de la un doctor de aici, care acum este mort (a murit in 1999) si care a locuit lânga Tg. Jiu.
Parintii sai au fost pe vremuri directori la scolile din Tg. Jiu: cea de baieti si cea de fete.
Tatal sau, Matei Stoicoiu, a cumparat o casa chiar in Tg. Jiu ca sa fie aproape de scoala.
Intr- o vara pe când se plimba prin parcul de la Tg. Jiu l-a intâlnit pe Brâncusi in parc.
Ei se cunosteau, caci fusesera colegi in clasele primare.
L-a intrebat de ce a venit, iar el a spus ca a venit ca sa cerceteze locul in parc, unde sa amplaseze niste monumente care au fost comandate in memoria eroilor din primul razboi mondial..
Apoi Matei i-a spus ca o sa-i faca cunostiinta cu fiul sau, doctorul de care v-am spus, Traian Stoicoiu.
Când Traian l-a cunoscut pe Brâncusi, a ramas impresionat....
Traian era suparat când imi povestea ca, comunistii au schimbat adevaratele nume ale operelor lui Brâncusi si anume:
- Nu se chema 'Coloana infinitului', ci 'Coloana sacrificiului infinit' dat de eroii nostrii.
Pe de alta parte, daca numarati modulele din care este alcatuita coloana, veti obtine un numar care reprezinta anul când a fost primul razboi mondial si se termina cu o jumatate din modul, adica reprezinta jumatatea anului respectiv.
- Al doilea monument, asa cum l-a conceput Brâncusi, este o masa inconjurata de 12 scaune.
Dar nu 'Masa tacerii', ci 'Masa apostolilor neamului', iar in mijloc s-ar afla Iisus Christos.
- Al treilea monument, arata ca o poarta, dar nici pe departe nu este poarta.
Nu se numea 'Poarta sarutului'.
Are legatura directa cu memoria eroilor se numea monumentul 'Intregirii neamului', deoarece fiecare dintre cei doi stâlpi este alcatuit din alti 4 stâlpi uniti sus cu o grinda.
Sarutul mai inseamna si unitate. Deci acesti stâlpi reprezinta 8 regiuni care trebuiau sa se alipeasca patriei mame, România.
Trebuie ca lumea sa nu uite ca Brâncusi a fost un sculptor simbolist. Comunistilor nu le-au placut numele date de Brâncusi operelor lui si le-au schimbat.
De atunci a ramas asa, iar romanii parca sunt drogati, le pastreaza si nu vor sa schimbe nimic.
Doctorul inainte de a muri, mi-a spus sa transmit in tara aceste lucruri pe care el le stia perfect."

 

 

Autor: raducioiu

 

Si înca ceva extrem de interesant: un raspuns la acest subiect

- adevaratele nume ale lucrarilor sale - lasat pe "Forum"ul acestui site.

 

DOWNLOADATI de la adresa: http://www.semanatorul.ro/diaporama/

  

Un_neadevar_venit_prin_e_mail.pps

 
sau de la adresa www.semanatorul.ro/brancusi/index.htm

 
DIAPORAMA "Un neadevar venit prin e-mail"
 

Iata un subiect de polemica insterasant si instructiv, mi-am zis! Si de aceia am hotarât sa raspund la acest mesaj.

În primul rând trebuie sa-mi cer iertare catre Fundatia "Tismana" pentru întârzierea publicarii mesajului orignal. Aceasta nu are de-a face nici cu o cenzura oarecare, nici cu o rea-vointa sau cu uitarea, "uitare care este scrisa-n legile omenesti"... Pur si simplu, fiind mult timp departe de computerul, ordinatorul sau calculatorul, cum vreti sa-i spuneti (vad ca cei de acasa au devenit anglofili peste puteri!) nu m-am putut îngriji cum se cuvine de acest site. Dar acest lucru a fost reparat si mesajul Fundatiei se afla pe forum. L-am repetat aici pentru a evita diverse manipulari de ecrane...

Daca ati citit deja textul publicat pe forumul "Realitatea.net" si ati clicat si pe legaturile propouse de Fundatia "Tismana", v-ati putut face o parere. Parerea mea mi-a facut-o cu mult înainte ca aceste texte sa apara. Când am început acest site, în colaborare cu Aleandru Negrescu-Sutu, doua idei au stat la baza, si anume:

  • - prezentarea "orasului lumina" prin ochii unui imigrant fascinat dar si cu simtul realitatii si observarii cât se poate mai obiective;
  • - încercarea de a merge pe urmele multor români celebri, locuitori ai acestui "oras lumina".
    •

    Nu stiu cât am putut reda si din una si din alta din aceste idei (fara falsa modestie), dar un lucru am cautat tot timpul sa transmit: descrierea locurilor prin care au  trait si creat conationali, faptul ca au fost ROMÂNI si ca renumele lor ne înnobileaza si pe noi, ceilalti români "muritori"...

    Pentru a reveni la subiect, pentru mine, înainte de toate, Brâncusi a fost român. Ca epoca comunista a cautat sa-si apropie renumele si lucrarile prin divrse subterfugii, se poate, se întâmpla si la case mai mari. Ca orânduirea de azi din tara încearca sa remedieze lucrurile, se poate si asta. Cred ca peste tot pe planeta se întâmpla lucruri similare... Istorici de arta onesti si competenti poate îi putem numara pe degetele de la o mâna... Mie personal, numele lucrarilor mi se pare mai putin important. Pentru mine, mi se pare important faptul ca a fost român (pot fi tratat de nationalist dar numai când esti în emigratie poti întelege cu adevarat aceasta notiune - a fi patriot!) si ca România poate fi privita si altfel decât o "bomba demografica" si un exemplu de saracie si de tiganie! Eu sunt român si sunt mându ca sunt, chiar daca cetatenia mi-e alta!

    Sper ca aceste mesaje lasate pe Forum sa dea loc la o polemica sau un schimb de idei interesant, fara vulgaritati sau alte derapari si degenarari! Atunci da, o cenzura a politetii, a respectului de limba româna si cel de persoana va exista! Fara înjuraturi si cuvinte ca la usa cortului, fara manele si tiganii...

    Un Paste Fericit tuturor!

    Alexandru BOGDAN - Paris,  17.04.2009

     

    P.S Un mic supliment de imagini din plimbarile mele la picior prin Paris. De data aceasta, plecând spre piata Brâncusi, am coborât din metrou la statia "Falguičre", rue Falguičre, bulevard Pasteur, place de la Catalogne pentru a ajunge, în sfârsit la tinta. Imaginile sunt de pe acest traseu.

      

    Fatade pe str. Brown-Séquard

    O parte din gara Montparnasse

    Place de la Catalogne

    Place de la Catalogne.

    Joc de petanque intr-un mic parc.

      

             

    BOGDAN Alexandru Ioan Paris, septembrie 2007